Toți copiii se nasc cu un anumit potențial sau talent. Unii copii se nasc cu aptitudini sportive, alții cu aptitudini muzicale, alții cu aptitudini intelectuale, iar alții se nasc cu un fizic mai puternic ce poate fi valorificat in diverse domenii. Din păcate termenul “supradotat”, nu este cel mai potrivit termen, deoarece implică un fel de “dar divin” pe care doar cei speciali îl primesc, iar noi ceilalți care nu l-am primit înseamnă că nu suntem speciali. Acest lucru nu este deloc adevărat. Fiecare persoană este unică și specială în felul ei.

Însă, așa cum un copil care are un corp înalt, și este îndrumat spre a face baschet, sau alte activități pe care doar o persoană înaltă le-ar putea face, așa ar trebui să identificăm și acei copii care au un potențial intelectual mai înalt, pentru a fi îndrumați corespunzător în viață.

Copiii supradotați și starea emoțională

În urma unui studiu efectuat pe 49 de copii supradotați, cu vârste cuprinse între 9 și 18 ani, s-a constatat că pentru acești copii este necesară o mai mare atenție asupra sănătății lor mintale. Acești copii au un risc mai mare, față de copiii cu inteligență normală, de a dezvolta diverse probleme mintale. Datorită acestui lucru, este important ca părinții să depisteze cât mai devreme, daca al lor copil face parte din această categorie pentru a lua măsurile necesare.

În urma studiului, s-a constatat că băieții supradotați sunt mai predispuși în a prezenta simptome de depresie față de fetele care se află în această categorie. De asemenea, s-a mai evidențiat faptul că există o diferență între rezultatele academice obținute de băieții supradotați și rezultatele băieților cu inteligență normală. În cazul fetelor, această diferență nu a fost însă raportată, folosind aceleași criterii de comparație.

Identificarea potențialilor copii supradotați

Semne timpurii în dezvoltarea motorie

  • Copilul începe să umble mai repede decât ceilalți copii de vârsta lui. În jurul vârstei de 7 luni se ridică în picioare susținut (dar nu forțat de părinți) (standard: 9 luni), iar în jurul vârstei de 11 luni începe să facă primii pași singur, fără suport (standard: 12 luni).
  • Urcă scările în jurul vârstei de 1 an si 3 luni, fără să alterneze picioarele (standard: 1 an și 4 luni), iar în jurul vârstei de 24 luni (2 ani), urcă singur, fără suport, alternând picioarele (standard: 32 luni, adică 2 ani și 8 luni)
  • Reușește să se încalțe singur , fără ajutor, în jurul vârstei de 23 luni (1 an și 11 luni), (standard: 35 luni (2 ani și 11 luni))
  • Merge pe tricicletă sau bicicletă cu roți ajutătoare, în jurul vârstei de 23 luni (1 an și 11 luni), (standard: 35 luni, adică 2 ani și 11 luni)

Semne timpurii în dezvoltarea limbajului

  • Începe să spună primele cuvinte foarte devreme, în jurul vârstei de 9 luni (cel puțin 3 cuvinte) (standard: 12 luni)
  • Repetă cuvinte după adulți în jurul vârstei de 11-12 luni (standard: 18 luni, adică 1 an și 6 luni)
  • Rostește prima propoziție (leagă cel puțin 2 cuvinte) în jurul vârstei de 18 luni (1 an si 6 luni) (standard: 21 luni, adică 1 an și 9 luni)
  • Învață să citească cursiv singur înainte de vârsta de 5 ani

Semne timpurii legate de somn

Adeseori, acești copii pot să aibă probleme legate de somn. Adorm mai greu, dorm mai puțin și au un somn mai agitat decât ceilalți copii (se trezesc de mai multe ori pe timpul nopții). Un motiv ar fi faptul că acești copii au creierul mai stimulat, gândesc mai mult, iar gândurile îi pot face să se ingrijoreze mai mult și implicit să aibă un somn mai agitat.

Unii dorm mai puține ore pe noapte. Se presupune că, copiii supradotați au nevoie de mai puține ore de somn decât restul, însă este nevoie de mai multe studii în acest sens.

De asemenea, copiii supradotați renunță mai repede la somnul de amiaza față de ceilalți copii de vârsta lor, undeva în jurul vârstei de 2 ani – 2 ani și jumătate)

Semne timpurii legate de joc

S-a observat că majoritatea copiilor cu un IQ de 130 la 4 ani, au avut jocuri de rol foarte complexe în jurul vârstei de 1.5 – 3 ani.

Memoria

Au o memorie foarte bună. Își amintesc cele mai mici detalii. Copiii mai mici își pot aduce aminte unde și-au pus fiecare jucărie, cine le-a adus fiecare cadou, iar cei mai mari pot să detalieze informații despre diverse subiecte (de exemplu când sunt întrebați cum se formează ploaia, pot să explice în cele mai mici detalii fenomenul).

Alte caracteristici

  • Preferă prezența adulților sau a copiilor mai mari, deoarece jocurile și discuțiile cu cei de vârsta lor li se par plictisitoare.

Problemele copiilor supradotați nediagnosticați

Câteva probleme generale ce se pot regăsi la acești copii ar fi următoarele:

  • se plictisesc la școală
  • nu se concentrează prea mult timp pe o anumită activitate
  • atenția le este distrasă ușor
  • par nedisciplinați
  • pot avea energie foarte multă
  • inadaptare socială

Copiii supradotați se frustrează foarte ușor pe viteza de lucru a celorlalți colegi și consideră că le e mai bine să lucreze singuri. Nu le place să lucreze într-un grup cu alți colegi pentru că, fie ajung să facă ei marea parte a proiectului, fie nu sunt satisfăcuți cu ce au realizat ceilalți.

Sunt perfecționiști și își pun scopuri înalte, iar când muncesc mult și nu reușesc să își atingă acele scopuri devin frustrați și se simt dezamăgiți de ei înșiși. Devin anxioși din cauza diferenței dintre ceea ce și-au imaginat că trebuie să realizeze și ceea ce au reușit să realieze de fapt.

Unii copiii supradotați au un simț puternic al corectitudinii și un sistem de valori morale extrem de puternic, iar asta poate să fie o problemă pentru ei uneori, deoarece se simt foarte afectați de lucrurile incorecte ce se pot întâmpla în jurul lor. Pentru copii e cu atât mai greu să își controleze aceste emoții puternice, având în vedere că nu au încă maturitatea necesară pentru a putea să le gestioneze. De aceea părinții trebuie să învețe cum să își ajute copiii în gestionarea emțiilor.

Având în vedere aceste aspecte, un profesor ar putea să creadă “acesta este un copil cu probleme de învățare.” Într-adevar, pot să existe copii cu probleme de învățare, dar e foarte important ca evaluarea să se facă de către un psiholog cu competențe, atât în materie de copii supradotați, cât și în materie de copii cu probleme de învățare, pentru a putea face diferența cât mai corect între aceștia.

Uneori copiilor supradotați li se cere să nu vorbească despre abilitățile lor, să nu pară că se laudă, dar acest lucru îi poate face pe copii să se simtă neacceptați sau că abilitățile lor sunt o problemă de fapt.

Din păcate, datorită unor astfel de probleme, mulți copii supradotați ajung adulți inadaptați care se pierd. Abilitatea lor în sine nu se pierde, dar nu reușesc să își folosească adevăratul potențial. Tocmai de aceea e important să fie ajutați din timp. In România

Diagnosticarea

Datorită problemelor enumarate mai sus, deseori copiii supradotați sunt diagnosticați greșit cu ADD, ADHD. De aceea este important ca psihoterapeutul să aibă cunoștiințe legate de caracteristicile specifice copiilor supradotați. De exemplu, noile descoperiri au arătat că emisfera dreaptă a acestor copii este suprastimulată, iar psihoterapeutul poate interpreta aceste manifestări ca fiind probleme dacă nu are competențele necesare.

Conform psihologului, Kazimierz Dąbrowski, există 5 tipuri de suprastimulare:

  • Psihomotorie (copiii au multă energie, sunt hiperactivi, au abilități atletice)
  • Senzorială (copiii au sensibilitate muzicală, sunt foarte atrași de partea artistică. Nu le place să simtă haine care irită pielea, cum ar fi o haină de lână, sau îi deranjează etichetele din spatele hainelor, șosetele care nu stau bine, etc.)
  • Intelectuală (sunt foarte curioși, pun multe întrebări, sunt pasionați să învețe cât de mult pot despre subiectele care îi interesează, le place să rezolve probleme)
  • Imaginația (copiii au prieteni imaginari, își creează diverse lumi fantastice, sunt foarte expresivi, le place să spună povești, le plac glumele, dau dovadă de creativitate (pot să facă legături între lucruri care aparent nu au nicio legatură, într-un mod creativ)
  • Emoțională (copilul este foarte sensibil, poate să își dea seama cum se simte o persoană înainte ca aceasta să recunoască sau să știe ce simte. Devine foarte atașat de alte persoane, poate să simtă multă frică, anxietate)

Pentru a fi in echilibru, ar trebui să fie o combinație de cel puțin 2 suprastimulări. Dacă o persoană prezintă doar una, acea persoană s-ar putea să caute să își găsească echilibrul prin diverse dependențe (de alcool, substanțe interzise).

Este posibil ca o persoană să aibă un IQ mare și să rezolve testele de IQ chiar dacă nu prezintă niciuna din cele 5 suprastimulări, dar e o combinație neobișnuită. Chiar dacă obține un scor bun la testele IQ, o persoana care are IQ mare + cel puțin o suprastimulare (care implică de fapt pasiune), va avea mereu rezultate mai bune decat cel fără suprastimulare.

Testarea

  • De la vârsta de 6 ani până la 16 ani și 11 luni, se poate testa IQ-ul copiilor cu ajutorul testului WISC-IV. Acest test este cel mai recunoscut și merge pe 4 direcții: Raționament perceptiv, viteza de lucru, memorie și înțelegere verbală
  • De la vârsta de 2 ani si jumătate la 7 ani, se folosește testul SON-R care merge doar pe 2 direcții: performanța și raționametul perceptiv. Dacă un copil are dificultăți de vorbire la 6 ani, se recomandă acest test în locul testului WISC-IV.

Supradotarea se moștenește genetic?

Niciun copil nu se naște direct supradotat, ci se naște cu un potențial de a deveni supradotat. La acest lucru contribuie atât factorii genetici, cât și un mediu de viață propice nevoilor lui specifice si unice, care să îi stimuleze aceste potențiale abilități.

Mesaj către părinți

Probabil v-ați aștepta ca părinții care descoperă că au un copil supradotat să fie în culmea fericirii, dar în marea majoritate a cazurilor, părinții care descoperă ca au un copil supradotat se simt de fapt îngrijorați în primul rând și copleșiți. Acest sentiment este un lucru normal și de înțeles, deoarece ca parinte vrei să poți să ții pasul cu copilul tău, să știi că poți să îl ajuți, dar realiltatea e că acești părinți trebuie să depună eforturi suplimentare pentru a putea face asta, iar acest lucru poate fi copleșitor.

De asemenea, convingerea generală e că acei copiii supradotați ajung oameni de știință (matematicieni, fizicieni, etc) și succesul le este garantat. Dar acest lucru nu este deloc așa. Și acești copii au pasiunile lor de care ar trebui sa ținem cont. Așa cum nu toți oamenii înalți ajung baschetbaliști, tot așa nu toți cei supradotați ajung să lucreze în domeniul științelor. Trebuie doar să îi ascultăm și să îi îndrumăm spre ceea ce își doresc ei să facă în viață, altfel, vor avea o viață neîmplinită și se vor simți nefericiți. Așadar, nu uitați, iubirea, empatia și acceptarea copiilor așa cum sunt, sunt lucrurile cele mai importante de care au ei nevoie cu adevărat de la noi pentru a-și atinge potențialul și pentru a fi astfel fericți.

În Romania se estimează că sunt 200.000 copii supradotați.

Vă recomandăm

  • Alphabet (2013) cu Sir Ken Robinson, un documentar excepțional despre educație.

TRAILER

  • Misdiagnosing Gifted Children and Adults
  • Un reportaj Digi24 despre viața copiilor supradotați din România (2018)
  • Genii risipite, un documentar marca PRO-TV

Referințe:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *